Schimba limba in romana Schimba limba in engleza
Mareste text Micsoreaza text

 

Ce sanse sunt !

Nu sunt om de stiinta, dar cred cu desavirsire ca sunt pe cale sa punctez o descoperire stiintifica. Vreau sa o aduc la cunostinta publicului, insa in asa fel incat să-mi fie recunoscuta prioritatea internationala. Ca să fie inteleasa aceasta dorinta de recunoastere a prioritatii si de catre cei care nu ştiu despre ce este vorba, am selectat unele idei publicate de un recunoscut om de ştiinţă, Hans Selye , care a scris in afara de opera stiintifica si cateva idei, un fel de indreptar, pentru tinerii viitori cercetători.

"Putini oameni de stiinta cauta anonimatul, multi lupta cu indarjire pentru a-si apara prioritatea, dar ei doresc sa li se recunoasca meritul de catre colegii competenti si pentru un gen cu totul deosebit de realizari. Ei doresc acel fel de recunoastere care le confirma convingerea ca au inteles cu adevarat unele legi ascunse ale naturii. Si multi dintre ei, in special medicii, obtin satisfactiile lor cele mai mari din usurarea suferintei omenesti cu ajutorul acestei inţelegeri. Desigur, ca si un avocat poate preveni suferinta printr-o aparare inteligenta a clientului sau, un politician poate, de asemenea, realiza acest lucru – si inca la o scara mai mare -, contribuind la statuarea unei legi, iar un general poate salva mii de vieti printr-o miscare strategica. Dar toti acestia apara omul impotriva omului, adesea pe seama altor oameni , castigul astfel realizat este totdeauna trecator si limitat la anumiti indivizi.Un secret al naturii insa, odata descoperit, va imbogati în mod continuu umanitatea, in intregimea ei. (...)

Dar daca vei atinge succesul in singuratatea impersonala a laboratorului tau, vei avea satisfactia de a sti ca fara tine nici un practician nu ar fi putut aplica în folosul bolnavului legea naturii pe care ai descoperit-o. (...) Adevarul este ca suntem vanitosi si chiar foarte vanitoşi. Adoram sentimentul de a fi gasit o lege oarecare, importanta a naturii, prin propria noastra ingeniozitate. De ce sa ne jenam atunci in a o recunoaste? (...)"

Daca cercetatori consacrati recunosc aceste lucruri, cu atat mai scuzabila pentru mine dorinta de a face minimum necesar pentru prioritatea observatiei mele, fie numai pentru motivul ce reiese din urmatorul citat, din acelasi autor:

“De multe ori am mentionat diferenta dintre a vedea si a descoperi. Permiteţi-mi sa ilustrez aceasta importanta problema , analizand, in continuare, istoria insulinei, aaa cum mi-a fost povestita de catre Banting. Descoperirea in sine a fost deja mentionata ca exemplu al unei strafulgerari intuitive. In 1889 fiziologii germani Minkowski si von Mering au indepartat pe cale chirurgicala, pancreasul cainilor, producand astfel un diabet, dar nu si-au dat seama ca boala era determinata de lipsa insulinei. Constatarea lor nu a dus la vreun oarecare progres, pana in 1921 cand Sir Frederick Banting si C. H. Best au extras insulina din pancreas, aratand ca era posibil tratamentul cu ajutorul acestui hormon nu numai al diabetului experimental, dar si al bolii spontan aparute la om. Este interesant de remarcat ca multi cercetatori anteriori (Hedon, Zeulzer, Rennie si Frazer, Scott ) au obtinut rezultate sugestive cu extracte pancreatice, dar au atribuit reactiile hipoglicemice “ toxicitatii” preparatelor lor. In Franta , binecunoscutul fiziolog E. Gley, cu 16 ani mai inainte , a intreprins experiente foarte asemanatoare celor facute de Banting. El a descris chiar aceste experiente intr-o nota inchisa intr-un plic sigilat in februarie 1905, pe care l-a depus la societea de biologie din Paris.(...) De abia în1922, dupa publicarea cercetarilor lui Banting, Gley a permis deschiderea scrisorii sale, care sprijinea din plin pretentia sa de a fi descoperit primul insulina. In continuare s-au scris multe despre aspectele morale ale unei astfel de revendicări de prioritate. In orice caz, Gley a castigat putini adepti si, cu ocazia unui simpozion international asupra diabetului, a protestat violent impotiva nedreptatii care i se facea. Batranul profesor Minkowski, care prezida sedinta, a intrerupt aceasta scena neplacuta, remarcand bland, dar semnificativ: Inteleg exact ceea ce simtiti dumneavoastra, deoarece si eu am fost foarte dezamagit de a nu fi descoperit insulina, cand mi-am dat seama cat de aproape ajunsesem de ea (...) Este evident ca Gley nu si-a dat seama de importanta constatarilor sale, deoarece alfel nu s-ar fi multumit sa le depuna sub sigiliu. De fapt presupunind ca si-ar fi dat seama de importanta descoperirii lui, felul in care a procedat ar fi fost cu adevarat criminal, deoarece ar fi devenit asfel raspunzator de miile de diabetici ce ar fi murit in tot acest timp din lipsa de insulina”

Comitetul Nobel a recunoscut in 1969 prioritatea lui Nicolae Paulescu in descoperirea tratamentului antidiabetic, dar, conform statutului, a exclus posibilitatea unei reparatii oficiale. Cu ocazia semicentenarului descoperirii insulinei, forurile abilitate au recunoscut în mod unanim prioritatea savantului roman. (www.ro.wikipedia.org)

Ideea desprinsa din citat este: daca observatia mea este corecta, atunci am cel putin meritul ca mi-am dat seama de importanta “strafulgerarii intuitive”.

Batalia pentru prioritate este grea si in conditii de egalitate, intre oameni cu diploma si din domeniu, asa ca dorinta mea de a obtine prioritate internationala nu este naiva.

 

 

 

 
Locations of visitors to this page